Turismul Ţinutului Secuiesc

Ţinutul Secuiesc - Poarta tărâmului legendar

 

Paradisul turistic al Ţinutul Secuiesc

 

Ţinutul Secuiesc reprezintă o adevărată poartă al unui tărâm legendar. Un tărâm legendar, care are în centrul său omul din mijlocul naturii, cu tradiţiile seculare specifice comunităţilor maghiare-secuieşti, evidenţiate de tumultuosul evenimentelor istorice în a căror profunzime se regăsesc miturile unei dimensiuni arhaice. Totodată, este o aşezare a cărei încărcături spirituale se resimte la fiecare pas, imaginea călătorului fiind împodobită prin paleta coloristică a peisajelor mirifice peste care se suprapune bineţea vorbelor gazdelor locului.

Secuiul convieţuieşte alături de peisajul sublim al naturii, copacii pădurilor sunt readuşi la viaţă prin porţi tradiţionale şi sculpturi specifice, iar decoraţiunea porţilor secuieşti reliefează legătura sa cu cerul şi pământul prin imaginea copacului ce se întinde către cer. Inscripţiile prietenoase, dar şi demne de pe porţi anunţă:„stăpânul acestei case e mereu primitor, primeşte în ograda lui fiecare trecător”

Care este oferta peisajelor mirifice ale celor două judeţe, a comunităţilor maghiare-secuieşti şi româneşti primitoare oricărui vizitator? Aventura şi emoţia descoperirii, calmul satelor şi a regiunii, gusturi aromate, o nouă cunoaştere printr-o altă viziune asupra lumii generată de unicitatea valorilor culturale. Iar dacă vizitatorul pe parcursul explorării sale a obosit, el se poate revigora cu apele minerale reci şi tămăduitoare, dublată de efectul benefic al mofetelor, ispitindu-l mereu pe călător la noi şi noi aventuri. 

 

Aventură în natură

 (traseele şi obiectivele turismului activ)

 

Ţinutul Secuiesc este identificată ca o adevărată perlă al Grădinii Carpatine. Datorită structurii morfologice diversificate a lanţurilor muntoase din cele două judeţe, cu forme specifice, cu platouri şi vârfuri de altitudini medii, delimitate de văile înguste, fac din depresiunile intramontane şi pasurile cunoscute de mai multe secole locaţii accesibile oricărui vizitator.

Relieful muntos şi colinar oferă condiţii de viaţă severe comunităţilor locale maghiare-secuieşti şi comunităţilor româneşti, care şi-au asigurat traiul din pădurile şi păşunile montane şi terenurile din zonele joase, în timp ce dealungul secolelor au asigurat apărarea graniţelor de atacurile oastelor duşmane.  

Peisajele judeţelor Harghita şi Covasna asigură varietatea posibilităţilor pentru practicarea drumeţiilor, traseele turistice marcate ajută orientarea în Munţii Călimani şi Munţii Ghurghiului, în Munţii Harghitei, în Masivul Ciomatu-Puturosu, în Munţii Giurgeului şi Masivul Hăşmaşu-Mare, în Munţii Vrancei, Bodoc şi Baraolt, în partea de nord a Munţilor Persani (Muntele Rika). Cele mai spectaculoase trasee se găsesc în calcarosul Masiv Hăşmaşu-Mare, de exemplu traseul Bălan – Piatra Singuratică, Vârful Ecem, sau traseul Poiana Albă - Lacul Roşu. Din staţiunea Lacul Roşu putem parcurge Cheile Bicazului, sau putem căţăra pe stânca Suhardul-Mic sau pe muntele Ghilcoş, ori pe lângă cascadele spectaculoase din Cheile Bicazului-Mic putem ajunge în cătânul Trei Fântâni sau pe Vârful Surducel.

Rocile calcaroase din Cheile Bicaului, Santinela de la Gâtul iadului, Piatra Cherecului, Hăşmaşul Negru, Piatra Altarului, Stâncile Mariei, Făgetul Ciucului şi Suhardul Mic oferă trasee excelente alpiniştilor, ca şi Cheile Vârghişului, unde găsim trasee clasice de alpinism sportiv cum ar fi Turnul Csala, Turnul Cupru, Vârful Széchenyi, Turnul Orgă şi Porumbeilor.

Cheile Vârghişului oferă clipe de neuitat celor interesaţi de speologie, deoarece aici putem întâlni peştera Orbán Balázs din Mereşti, peşterile “Lócsűr“ şi “Tatárlik“, precum şi 100 de peşteri de dimensiuni mai mici sau mai mari. Peştera Şugău situată în Munţii Giurgeului devine tot mai cunoscută nu numai stalagmitelor şi stalagtitelor dar şi datorită structurii specifice a rocilor cristaline. Există şi alte peşteri în zonele mai puţin cunoscute din Munţii Hăşmasul Mare, din Muntele Licaş sau Hăşmaşul Negru, însă aceste locuri în special zona Valea Seacă sunt vizitate de amatorii de canyoning.

Originea peşterilor din Borsec, din zona “Kerek-szék“ este unică, deoarece acestea s-au format din rocile de travertin (Grota Urşilor şi Peştera de Gheaţă), totodată trebuie remarcate şi grotele tehtonice din fliş din Oituz.

Conurile şi craterele vulcanice ale Munţilor Călimani-Ghurghiu-Harghita nu sunt atât de bine conturate ca craterele gemene din Munţii Ciomatu, care adăpostesc Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş, dar există şi aici stânci spectaculoase sau belvederi care asigură atractivitatea lanţului muntos nu numai celor care practică drumeţiile dar şi cicliştilor montani şi turiştilor ecveştri. Traseele pentru ciclişti sunt amenajate în zona “Sóvidék“, în Valea “Nyikó“, în Munţii Giurgeului şi în Munţii Hăşmaşul Mare (Drumul Bradului), Drumul Apelor Minerale din Bazinul Ciucului de Jos sau Drumul Verde din Sepsi. Turismul ecvestru şi excursiile cu căruţa pot fi practicate în zona Băile Homorod, Sub Cetate, Gheorgheni, Crişeni, Micloşoara, Arcuş sau Dalnic, iar traseele pot fi extinse până în vârfurile munţilor. Cei care iubesc parcurile de aventuri pot întâlni asemenea amplasamente la Bálványos sau Harghita-Băi.   

Pe timpul iernii poate fi practicat schiatul la Topliţa, în Munţii Gurghiului, în Pasul Bucin, la Ciumani în Munţii Giurgeului, la Borsec, în Munţii Harghitei, la Harghita Mădăraş, la Băile Homorod şi Harghita-Băi, de asemenea la Băile Tuşnad, Băile Şugaş, Comandău şi Covasna. Există condiţii excelente pentru practicarea diverselor sporturi de iarnă, folosirea atelajelor trase de cai sau câini în zonele înzăpezite mai joase sau pe traseele forestiere.  

Amatorii de pescuit sportiv pot pescui în lacurile din Sânpaul, Pădureni şi Reci, sau în lacurile de acumulare din Sub Cetate şi Frumoasa, totodată pot urmări păstrăvii în pâraiele montane repezi. Bazinul Baraolt, Munţii Vrancei, Munţii Harghitei şi Gurghiului sunt bine cunoscute terenuri de vânătoare, undepoate fi urmărit de vânători ursul, cerbul, căprioara, mistreţul, râsul, pisica sălbatică, lupul.

 

Prospeţimea naturii, ape minerale şi mofete

(obiectivele turismului balnear)

 

Ţinutul Secuiesc reprezintă tărâmul apelor minerale şi al mofetelor. În timp ce judeţul Harghita a primit denumirea de la Munţii Harghita de origine vulcanică, localitatea balneară Covasna şi judeţul Covasna au primit denumirea de la apele minerale, acide (cuvântul ”kvas” de origine slavă înseamnă apă acidă) rezultate din activităţi vulcanice.

În literatura de specialitate hidrogeologică se numeşte aureolă vulcanică zona unde există emanaţii de dioxid de carbon, iar în zonele unde întâlnim straturi protectoare, găsim şi apele minerale. Numeroase denumiri geografice se referă la aceste emanaţii, cum ar fi: Tinovul Răbufnitoarea, Peştera Puturosu, Cimitirul Păsărilor, Izvoarele Tămăduitoare, Grota Sulfuroasă, Grota Ucigaşă etc. Zona vulcanică cuprinde lanţurile muntoase Călimani-Gurghiu-Harghita, Muntele Ciomatu-Puturosu, delimitat de defileul Tuşnad şi conul vulcanic solitar Şumuleu Mare din Şumuleu-Ciuc. Dealungul straturilor scoarţei terestre, din magma vulcanelor de odinioară se emană dioxidul de carbon şi hidrogenul sulfuros pe o suprafaţă de câteva zeci de kilometri. Astfel întâlnim mofete şi izvoare de apă minerală pe arii extinse, în jurul cărora s-au amenajat băi tradiţionale, grote sulfuroase sau staţiuni balneare de interes local sau naţional.  

Zonele cu izvoare de apă minerală din cele două judeţe pot fi delimitate astfel: zona Bazinelor Borsec şi Bilbor înconjurate de Munţii Călimani, Bistriţei şi Giurgeului, Valea Bistricioarei până în zona Tulgheş, unde găsim Borsecul una dintre cele mai renumite staţiuni balneare din Transilvania, datorită apelor minerale îmbuteliate şi localitatea Bilbor renumită tot datorită apelor minerale. În momentul de faţă în localitatea Borsec putem beneficia de curele cu apă minerale în băile tradiţionale dar în curând vom putea folosi şi băile moderne, totodată putem savura apele minerale din numeroasele izvoare existente. În partea de Est a Mureşului de Sus întâlnim localitatea Topliţa care aşteaptă oaspeţii cu două ştranduri cu apă minerală mezotermală (Băile Bánffy şi Urmánczy). Sunt de asemenea savuroase apele minerale de masă din zona Bazinului Gheorgheni, din împrejurimile localităţilor Ciumani, Suseni şi Remetea. La Ciumani s-au finalizat recent lucrările de construcţii ale băii tradiţionale. În Bazinul Ciucului de Sus şi Bazinul Ciucului de Mijloc zona izvoarelor de apă minerală se întinde în dreptul localităţilor Tomeşti, Cârţa, Dăneşti, Mădăraş, Racu, Siculeni (baie tradiţională), Miercurea Ciuc şi Jigodin Băi (ştranduri), iar în partea de Est a bazinului  zona se întinde din Nădejdea până la Şumuleu-Ciuc.

Bazinul Ciucului de Jos este cea mai bogată în izvoare de apă minerală. La Sâncrăieni există staţii de îmbuteliere şi s-a amenajat bazinul cu apă minerală a Băii Borsáros, iar localnicii îşi fac proviziile de apă din izvoarele de lângă Tinovul-Borsáros. Apele din partea estică a bazinului izvorăsc din poalele Munţilor Ciucului (din Ciucsângeorgiu până la Tuşnad), iar apele din partea vestică se găsesc dealungul râului Olt (din Sâncrăieni până la Tuşnad Nou şi Băile Tuşnad). Apele minerale sunt valorificate prin Muzeul Apelor Minerale din Tuşnad, prin staţia de îmbuteliere din Tuşnad Nou, prin băile tradiţionale Nyírfürdő din Lăzăreşti şi Sószékfürdő din Cozmeni. În zona pitorească a Defileului Tuşnad găsim localitatea Băile Tuşnad unica staţiune balneară de interes naţional din judeţul Harghita, de renume seculară, care aşteaptă cu servicii impecabile oaspeţii sosiţi la baza de tratament amenajată lângă Lacul Ciucaş. Apele minerale din Băile Tuşnad sunt recomandate pentru cură internă şi externă, pentru tratamentul bolilor locomotorii, vasculare şi ale inimii. Pe creasta Munţilor Harghitei întâlnim staţiunea Sântimbru Băi, renumită datorită mofetelor, iar baia tradiţională urmează să fie reabilitată în curând.

O zonă aparte reprezintă Bazinul Caşin cu localităţile Iacobeni, Imper şi Plăieşii de Sus cu apele îmbuteliate odinioară, care sunt utilizate mai ales de localnici în zilele noastre, dar există potenţial pentru amenajarea băilor tradiţionale şi a staţiilor de îmbuteliere. În partea inferioară a râului Olt cele mai renumite zone cu izvoare de apă minerale se găsesc în Bazinul Bixad (dealungul pârâului Zsombor în alintarea pădurilor foioase), în renumita staţiune Malnaş Băi (cu apele recomandate pentru tratarea bolilor gastrice şi în localitatea Bodoc, cu apele sale îmbuteliate. În localitatea Olteni s-a amenajat o baie tradiţională prin clacă.

Şirul izvoarelor se întinde la est de Munţii Bodocului, aici întâlnim mofeta sulfuroasă a peşterii Puturosu, Băile Bálványos cu numeroase izvoare şi ştranduri, Turia şi Poian, în Bazinul Târgu Secuiesc găsim mai multe băi mici la Mărtănuş, Băile  Fortyogó, şi Hătiuca, totodată se remarcă staţiunea balneară Covasna, cu faimosul spital cardiac, cu izvoarele de apă minerală situate în centrul localităţii, cu baia  Pokol-sár şi cu mofetele sale. Informaţii suplimentare legate de metodele unice de tratament balnear din Covasna puteţi găsi pe site-ul www.info-covasna.ro .

Putem întâlni ape minerale curative şi în împrejurimile localităţii Sfântu Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna, unde găsim Băile Şugaş şi staţiunea de odinioară cu renume europeană Vâlcele, situată în partea sudică a Munţilor Baraolt. Şi împrejurimile oraşului Baraolt sunt bogate în ape minerale carbogazoase, acestea se întâlnesc la Bodoş, Biborţeni (unde există şi staţie de îmbuteliere), în valea pârâului Vârghiş şi Kormos. În partea vestică a masivului Munţilor Harghitei, în zona în care izvorăşte Vârghişul şi izvorăsc Homoroadele găsim strandul mezotermal “Majzos“ de la Vlăhiţa, Băile Szeltersz şi Chirui, iar în dreptul drumului naţional întâlnim mica staţiune balneoclimaterică Băile Homorod.

În depresiunea Odorhei efectele aureolei vulcanice şi a rezervelor de gaze naturale se suprapun, astfel apele minerale din Băile Szejke au un gust şi o aromă aparte, în timp ce apele minerale din zona Cristuru Secuiesc sunt sărate. În Bazinul Sóvidék se situează localitatea Corund ale cărei izvoare pot fi folosite pentru cure interne, însă la Praid, în apropierea muntelui de sare izvorăsc ape termale, care suntfolosite în ştrandul local şi în baia modernă recent construită, care urmează să fie inaugurată în curând. Praidul însă este renumit mai ales datorită minei de sare, fiind locul adecvat pentru tratamentul bolilor respiratorii şi alergice, aici în fiecare an peste zece mii de copii şi adulţi îşi găsesc remediul prin salinoterapie. Localitatea Sovata din judeţul Mureş cu lacurile sale sărate este una dintre destinaţiile turistice cele mai căutate din apropierea Praidului.

 

Descoperirea peisajului şi a faunei

(trasee şi obiective ecoturistice)

 

Pădurile, cu un habitat propice animalelor sălbatice, oferă experienţe unice nu numai vânătorilor, ci şi turiştilor interesaţi de senzaţii tari. De asemenea, turiştii sunt fascinaţi de varietatea păsărilor cântătoare şi de pradă, de mamiferele mici, precum şi de existenţa urşilor, cerbilor, căprioarelor, mistreţilor, pisicilor sălbatice, râsurilor, lupilor, vulpilor şi cocoşilor de munte. Odată cu parcurgere traselor ecoturistice, una câte una, în oricare dintre numeroasele zone protejate poate fi studiată splendoarea speciilor de plante şi animale în habitatul lor natural.

Dintre traseele amenajate cu scop educativ se remarcă cele din Tinovul Mohoş, unde găsim o serie de plante de origine glaciară (Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Empetrum nigrum, etc.), traseul din Muntele de sare din Praid cu plantele specifice zonelor sărate şi cu carsturi de sare,  traseul Zetevár, traseul din împrejurimea Lacului Roşu şi din grădina Csíky din  Gheorgheni, traseul din Reci cu plantele specifice care fixează dunele de nisip. Este interesant că peisajele celor două judeţe adăpostesc plante de stepă (Stipa) la Ariuşd sau o serie de plante relicve de origine glaciară (în afară de Tinovul Mohoş şi în Tinovul Luci, în tinovurile din Ciucul de Jos (din Sâncrăieni până la Tuşnad), la Mlaştina După Luncă din Voşlobeni, la Chirui sau la lacul din Şicasău, la mestecănişul din Borzont sau la Mlaştina Dobreanu din Bilbor. Dintre ariile protejate se remarcă Lacul Roşu şi Cheile Bicazului cu speciile de plante endemice cum ar fi Astragalus, situate în Munţii Hăşmaşul Mare din Parcul Natural.  Rezervaţii naturale botanice sunt Piatra Roşie din Tulgheş, caldera Munţilor Călimani, împrejurimile Lacului Iezer cu Pinus mugo şi Pinus cembra, poianaele narciselor din Vlăhiţa, Dealu şi carstul Godra, Piatra Şoimului din Băile Tuşnad, mlaştinile denumite “Lassú-ág“ şi “Veres-víz“ din Munţii Nemira. Sunt asigurate şi bazele geoturismului datorită multitudinii siturilor paleontologice şi geologice cum ar fi zona denumită “Csiga-domb“ din Corund, opalul din Bodvaj, emanaţiile de dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat existente nu numai în zonele post vulcanice dat şi în zona crestelor din fliş. Cele din urmă ca şi zonele sedimentare ale bazinelor adăpostesc fosilii de melci, iar zăcămintele de lignit au conservat fosilii de mamifere care îmbogăţesc secţia geologică a Muzeului Naţional Secuiesc. O colecţie spectaculoasă de minerale poate fi admirată şi în Muzeul “Tarisznyás Márton“ din Gheorgheni, unde găsim documentarea detaliată a nefelinsienitului din Masivul Ditrău.

 

Omul din mijlocul naturii, tradiţii vii

(traseele şi obiectivele turismului rural)

 

Judeţele Harghita şi Covasna sunt aşezări dominant rurale, în care, pe lângă oraşele mici şi mijlocii, există zone unde pot fi regăsite în proporţii egale sate mari şi sate mici. Regiunile diferă din punctul de vedere al caracteristicilor etnografice, istorice şi culturale. Tocmai din acest motiv se poate vorbi de existenţa celor două naţiuni de bază: a comunităţii maghiare-secuieşti, aparţinând etniei maghiare şi comunitatea românească, iar în anumite locuri există şi comunităţi însemnate de romi.

Depresiunea Gheorgheni şi munţii care îl înconjoară alcătuiesc fostul scaun Gheorgeni şi zona Topliţa, aceasta din urmă având o comunitate română majoritară, ca şi zonele Bilbor şi Corbu cu un bogat tezaur folcloric şi port popular tradiţional. O culoare etnografică aparte reprezintă comunităţile armeano-maghiare din localităţile Gheorgheni, Frumoasa şi parţial din Târgu Secuiesc. Comunităţile armeane stabilite aici la sfârşitul secolului al XVII-lea au contribuit prin activităţile comerciale şi meşteşugăreşti la dezvoltarea localităţilor. Depresiunea Ciuc adăposteşte fostul scaun Ciucului, iar în partea superioară a râului Trotuş găsim comunitatea ceangăilor din Ghimeş, o zonă etnografică specifică cu dansuri şi cântece tradiţionale, cu o moştenire arhitecturală şi gospodărire tradiţională. La Vest de Munţii Harghitei se situează scaunul Odorhei (cu zona Sóvidék, zona Homoroadelor, şi zona Cristur), având cea mai bogată moştenire a porţilor secuieşti. În acest sens sunt remarcabile şi zonele Ciucul de Jos, Depresiunea Târgu Secuiesc (scaunele Kézdi şi Orbai) zona Sfântu Gheorghe (scaunul Sepsi). O regiune aparte este zona Baraolt cu fostele scaune Bardóc şi Miklósvár. Cele două judeţe şi o parte a judeţului Mureş acoperă scaunul Mureş, acestea alcătuiesc împreună regiunea istorică-culturală denumită Ţinutul Secuiesc, unde comunitatea maghiară reprezintă trei sferturi din numărul total al populaţiei. Comunităţile române trăiesc în zona Topliţa-Corbu, la Hăghig-Vâlcele, Breţcu-Covasna-Zăbala, Întorsura Buzăului şi Dobârlău, conservând conştiincios tradiţiile moştenite, cum ar fi de exemplu cele legate de Ziua Sfântului Ilie.   

Moştenirea culturală-etnografică şi tradiţiile bogate sunt prezentate nu numai în muzee dar şi în comunităţile săteşti tradiţionale, ferite de efectele globalizării, unde pe lângă activitatea zilnică primirea oaspeţilor a devenit un ritual, o sărbătoare. Comunităţile locale din Ţinutul Secuiesc desfăşoară activităşi de turism rural ca şi comunităţile române din Maramureş, Bucovina, Neamţ, Bran sau Ţara Moţilor, sau ca şi alte zone din România cu comunităţi maghiare însemnate cum ar fi Ţara Călatei, Rimetea, Coltău, Cristur. Agroturismul este practicat mai ales la Praid, Corund, Lupeni, Tibod, Zetea, Racu, Ghimeş, Suseni, Ciumani, Ghelinţa, Cernat, Bicfalău şi în multe alte sate.  Gazdele prezintă alături de valorile peisagistice şi culturale, gospodăria tradiţională, artizanatul, meşteşugurile de odinioară şi folclorul bogat.

Sunt spectaculoase ornamentele florale ale porţilor secuieşti cioplite din lemn de stejar, precizitatea dimensiunilor acestora, casele tradiţionale secuieşti cu acoperişurile realizate din şindrilă. În gospodăriile aranjate cu multă pricepere, omul şi animalele domestice au locul lor bine stabilit, oaspeţii pot savura laptele proaspăt muls, ouăle proaspete, produsele de carne de casă, legumele din ogradă, produsele lactate de la stână, pălinca din distileria locală şi vinul adus din zone mai îndepărtate obţinut în urma schimbului cu cartofii cultivaţi pe aceste meleaguri. Ritmul vieţii variază în funcţie de ciclurile naturii, orăşenii îşi încetinesc ritmul lor odată ajunse în gospodăriile rurale, ele îşi recapătă forţa alături de familie din energia eternă a naturii.

Poate fi spectaculoasă urmărirea activităţii olarilor, atunci când îşi transformă lutul omogen în oale masive şi obiecte fine, iar femeile sârguinciose decorează acestea cu ornemente florale bogate. Poate fi interesantă de urmărit şi activitatea de prelucrare a lânii şi inului, din care se realizează porturi, covoare, feţe de masă cu ajutorul războaielor de ţesut. Putem urmări şi activitatea potcovarilor care realizează din fierul brut potcoave pentru cai. Putem vedea cum se coace pâinea de casă tradiţională în cuptor, cum obţine cozonacul secuiesc glazura deasupra jarului, cum se face mămăliga cu brânză şi slănină prăjită. Aspecte, voci, parfumuri şi arome –acestea dau esenţa vacanţelor rurale! Dacă însoţim oaspeţii noştrii la slujbele de sărbători sau urmărim pâmânturile lucrate cu grijă călătorind cu carul cu fân – putem vedea dintr-un alt aspect şi viaţa noastră.  

Zilele de sărbătoare oferă o experienţă unică, pregătirile legate de Anul Nou, Fărşang, Paşte, Rusalii şi Crăciun au semnificaţie sacrală, totodată contribuie şi la protejarea şi revigorarea tradiţiilor moştenite din moşi strămoşi. Cântecele şi dansurile tradiţionale sunt vii, acestea pot fi însuşite cu ocazia taberelor folclorice, organizate la Lunca de Sus, Ocna de Sus, Comandău, Eliseni, în aceste locuri putem cunoaşte cele mai spectaculoase elemente de la bătrânii pricepuţi şi tinerii entuziaşti.

 

Mesajele trecutul şi religiei: patrimoniu şi crearea valorilor

(traseele şi obiectivele turismului cultural şi religios)

 

Pe teritoriul celor două judeţe arheologii au descoperit mai multe situri, care atestă existenţa umană din perioada neozoică, iar o localitate din judeţul Covasna a primit denumirea de la cultura Ariuşd-Cucutenián. În colecţia arheologică bogată a Muzeului Naţional Secuiesc găsim obiectele folosite de oamenii din epoca de piatră, de bronz şi din epoca fierului, totodată relicve dacice şi romane, obiecte din timpul migraţiunii popoarelor, precum şi relicve de înmormântare ale călăreţilor maghiari migratori.

Cele două judeţe au constituit zona de frontieră a Regatului Maghiar din evul mediu, autonomia juridică a secuimii a fost asigurată de rolul militar şi grănicer. Ruinele cunoscute în zilele noastre ca monumente arheologice sunt relicve din epoca fierului sau sunt ruine ale cetăţilor de veghe din evul mediu (Cetatea lui Tündér Ilona din Covasna, Cetăţile Rákóczi din Ghimeş-Făget şi Oituz, Cetăţile Bálványos, Ika, Vápa, Herecz, Bágy, Budvár, Firtuş, Tartod, Rapsonné, Both şi Pogányvár din Racu, etc.). Sunt spectaculoase ruinele templelor şi capelelor (Capele Tătarilor din Cheile Vârghişului, Turnul Csonka din Tomeşti), rămăşiţele fostelor birouri vamale (la Ghimeş-Făget, Pricske, Comandău). Cetatea „Székely támadt” din Odorheiu Secuiesc şi cetatea „Székely bánja” din Leţ au fost construite în vederea consolidării puterii centrale (regale, voievodale, princiale) şi controlării rebeliunilor locale.

Dintre cetăţile, castelele şi conacurile rămase intacte, cele mai spectaculoase sunt Cetatea  Mikó din Miercurea Ciuc, Castelul Lázár din Lăzarea, Castelul Mikes din Zăbala, Conacul Mikes-Szentkereszty din Zagon, Conacul Apor din Turia, Castelul Béldy-Mikes din Ozun, Castelul Mikes din Olteni, Castelul Szentkereszty din Arcuş, Castelurile Kálnoky din Valea Crişului şi Micloşoara, Castelurile Daniel din Vârghiş şi Tălişoara. Acestea păstrează stilul arhitectural renascentist şi baroc din Transilvania, ca şi micile conacuri pe care întâlnim în mai multe localităţi (Cernat, Sânzieni, Turia, Catalina, Bicfalău, Ghelinţa, etc.). Sunt considerate monumente nu numai unele clădiri ci şi ansamblurile de clădiri din oraşele care au un centru frumos amenajat, aici putem menţiona Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni şi Târgu Secuiesc, şirul clădirilor care înconjoară parcul central din Sfântu Gheorghe sau împrejurimile Cetăţii Mikó din Miercurea Ciuc.   

Multe monumente memorează personalităţile din trecut şi evenimentele istorice, dintre acestea putem aminti monumentul Siculidicium din Siculeni, care ne aminteşte de împotrivirea faţă de dominaţia Habsburgică, monumentul Adunării Naţionale Secuieşti din Lutiţa şi monumentul bătăliei din Pasul Nyerges. Cele trei cruci amplasate în Pasul Vlăhiţa delimitează zona Ciuc, cu o populaţie catolică majoritară, iar porţile secuieşti din Băile Szejke conduc la locul de veci al renumitului Orbán Balázs, considerat ca fiind cel mai mare secui.

Multitudinea monumentelor de arhitectură reflectă trecutul secular şi varietatea diferitelor stiluri. Bisericile medievale şi-au pătrat arcurile gotice şi frescele interioare din secolele al XIV-XV-lea, dintre acestea sunt remarcabile frescele care prezintă legenda Sfântului Ladislau la Dârjiu, Mugeni, Ghelinţa, Chilieni, totadată au o valoare aparte desenele deosebite care împodobesc turnul bisericii din Racu. Sunt spectaculoase bisericile fortificate construite în timpul atacurilor otomane, zidurile şi bastioanele acestora pot fi admirate şi astăzi la Sfântu Gheorghe, Ilieni, Arcuş, Sânzieni, Mereni, Zăbala, Aita Mare, Cârţa şi Dârjiu. Mănăstirile franciscane şi bisericile distruse şi incendiate de hoardele otomane-tătăreşti la jumătatea secolului al XVII-lea au fost reconstruite mai ales în stilul baroc, acest stil este caracteristic bisericilor romano-catolice, iar bisericile reformate şi unitariene sunt puritane, stilul gotic este combinat cu stilul clasicist.  În timp ce în zona Gheorgheni, Ciuc şi Târgu Secuiesc a fost păstrată religia romano-catolică, în zona Odorhei, Baraolt şi Sfântu-Gheorghe s-a răspândit curentul calvinist al protestantismului (cea reformată), care s-a întregit cu confesiunea unitariană dezvoltată în special în Transilvania. În timp ce cultura maghiară a fost îmbogăţită de reformele creştinismului apusean, comunităţile române din aceste zone au urmat tradiţiile creştinismului răsăritean, al ortodoxiei, astfel bisericile lor sunt construite în stil bizantin. Unele biserici româneşti mai vechi păstrează o moştenire arhitecturală populară valoroasă: ex. bisericile din lemn din Bilbor şi Topliţa.

Capelele solitare situate pe crestele munţilor sau la marginea localităţilor reprezintă o pată de culoare aparte al moştenirii arhitecturale religioase, astfel de capele sunt Sfânta Ana şi Jézus Szíve din Gheorgheni, capela Sfântu Iacob din Racu, situat deasupra defileului Oltului, capela Sfântul Ştefan din Muntele Perkő, şi legendara capelă Jézus Szíve din Odorheiu Secuiesc.  Capela romano-catolică Sfântul Cristof, protectorul călătorilor este o perlă a staţiunii climaterice Lacul Roşu. Fraţii franciscani au avut mănăstiri la Şumuleu-Ciuc, Lăzarea, Odorheiu Secuiesc şi Estelnic, iar mănăstiri ortodoxe au fost construite la Topliţa, Izvorul Oltului şi Mărcuş.

Dintre sărbătorile religiose se remarcă cele legate de Sfânta Maria, Sfântul Ilie, Sfânta Elena şi Sfântul Constantin, Sfânta Paraschiva, sărbătorite de ortodocşi, iar secuimea de religie romano-catolică sărbătoreşte Maica Domnului. Locul de pelerinaj din Şumuleu-Ciuc atrage mai multe sute de mii de pelerini în fiecare an de Rusalii, totodată se sărbătoreşte la această catedrală şi Ziua Maicii Domnului prin pelerinaj.  Alte locuri de pelerinaj semnificative sunt la Capela Sfânta Ana de pe malul Lacului Sfânta Ana, la Alungeni şi la Capela Sfântul Ştefan din  Perkő.

Mulţumită cultului Maicii Domnului în zilele noastre se construieşte drumul de pelerinaj dedicat Maicii Domnului care leagă localitatea Mariazell din Austria de Şumuleu-Ciuc.

O serie de evenimente culturale îmbogăţescofertele turistice-culturale din cele două judeţe, astfel pe lângă zilele localităţilor (cel mai important fiind Zilele Sfântu Gheorghe), devin tot mai cunoscute şi Zilele Ţinutului Secuiesc care se realizează prin colaborarea judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, precum şi celelalte evenimente cum ar fi Ziua Celor 1000 de Fete Secuience şi Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, Colocviul Teatrelor Minoritare din Gheorgheni, Bienalul Internaţional de Teatru Reflex din Sfântu Gheorghe, taberele de creaţie din Lăzarea, festivalurile de folclor din Băile Szejke din Odorheiu Secuiesc. Sunt specifice şi festivalurile gastronomice din zonă, de exemplu Festivalul Sarmalelor din Praid, Festivalul Cartofului din Miercurea Ciuc şi Festivalul de Pomana Porcului din Bálványos, etc. De asemenea sunt organizate o serie de competiţii sportive, cum ar fi Turul Ciclist al Ţinutului Secuiesc, Cupa de Schi al Ţinutului Secuiesc, campionatele de hochei din Miercurea Ciuc, sau concursurile de echitaţie tot mai populare (Székely vágta), concursurile de atelaj canin şi competiţiile atelajelor trase de cai.

 

Există trupe de teatru la Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, alături de acestea evenimentele culturale sunt organizate de Centrul Cultural al Judeţului Covasna, de cele trei centre culturale din judeţul Harghita, de căminele culturale din localităţi şi de asociaţiile culturale de protejare a tradiţiilor. Ansambluri profesioniste sunt Ansamblul Naţional Secuiesc Harghita şi Ansamblul de Dansuri Trei Scaune-Háromszék. Muzeele existente prezintă nu numai relicvele trecutului dar totodată îmbogăţesc paleta ofertelor culturale prin organizarea activităţilor pedagogice, educative, printre acestea se numără Muzeul Naţional Secuiesc şi Muzeul Carpaţilor Orientali din Sfântu Gheorghe, Muzeul de Istorie a Breslelor Incze László din Târgu Secuiesc, renumit datorită colecţiei de păpuşi îmbrăcate în porturi populare, Muzeul Etnografic Haszmann Pál din Cernat renumit datorită colecţiei vechi de maşini agricole şi activităţilor artizanale, Muzeul Depresiunii Baraolt, Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala, Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc, Muzeul  Tarisznyás Márton din Gheorgheni, Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc, Muzeul Molnár István din Cristuru-Secuiesc. Pe lângă aceste muzee găsim şi o serie de case memoriale şi case etnografice.

Putem enumera de asemenea câteva dintre marile personalităţi care prin activitatea lor din domeniul public, militar, tehnic, ştiinţific, literar şi artistic, au contribuit la îmbogăţirea culturii maghiare şi universale: Benedek Elek, Kriza János, Benkő József, Gábor Áron, Mikes Kelemen, Kőrösi Csoma Sándor, Barabás Miklós, Mikó Imre, Szentkatolnai Bálint Gábor, Ignácz Rózsa, Apor Péter, Bod Péter, Dózsa György, Gál Sándor, Tamási Áron, Orbán Balázs, Márton Áron… Amintirea lor este protejată prin înfiinţarea caselor memoriale, ridicarea statuilor, denumirea şcolilor şi a asociaţiilor culturale, precum şi prin organizarea comemorărilor cu ocazia aniversărilor. Filarmonica de copii din Vlăhiţa şi grupurile husarilor constituite în mai multe zone reprezintă de asemenea o pată de culoare specifică a activităţilor de protejare a tradiţiilor,  acestea din urmă participă la evenimentele culturale-istorice organizate în diversele zone ale ţării .

În concluzie putem afirma că Ţinutul Secuiesc dispune de numeroase valori culturale şi naturale care sunt deja valorificate într-o măsură prin activităţile turistice, dar adevăratele comori aşteaptă să fie explorate de Dumneavoastră, dragi vizitatori în viitorul apropiat.

Vă invităm aşadar să vizitaţi judeţele Harghita şi Covasna, să descoperiţi Grădina Carpatină şi omul din mijlocul naturii!